De Ziua Limbii Române vă propun spre lectură acest articol apărut azi.
Limba română e o limbă de supraviețuitori. E o limbă care, teoretic vorbind, n-ar fi avut cum să existe (fiind născută din geminarea a două limbi care, tot teoretic vorbind, n-ar fi avut cum să se gemineze, latina și slava, prea radical diferite în spirit), vorbită de un popor care, la rândul lui, n-ar fi avut prea mari șanse să existe (strivit între atâtea imperii enorme, la rândul lor incongruente și nemiscibile). Prin urmare, geniul limbii române e acela de a fi supraviețuit –printre atâtea condiții care o făceau improbabilă; ba chiar de a fi supraviețuit cu toată vitalitatea și splendoarea pe care le atestă poezia ei, despre care un mare poet american (îl numesc aici pe Ilya Kaminsky) a scris recent că are un spirit al urgenței care o individualizează în toată poezia lumii de azi.
Ar trebui sa folosiți litera ț, cu virgulă sub ea și nu cu sedilă, căci acela este un caracter din alfabetul turc. Măcar într-un articol despre limba româmă…
Așa am făcut însă din păcate există o problemă cu fontul „Open Sans” care pentru cele două caractere românești – ș și ț – are o eroare, afișând vechile versiuni turcești, cu sedilă. Sper ca la un moment dat să fie reglată această problemă sau să se renunțe la font. Din păcate asupra acestor aspecte nu avem niciun control noi editorii.
Mulțumim pentru observație.